plimbare

plimbare
PLIMBÁRE, plimbări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ♢ expr. (fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuţie (cu cineva), a da afară; a concedia. ♦ Călătorie (de agrement), drum; peregrinare, umblătură. 2. (înv.; concr.) Loc de promenadă. [var.: (reg.) preumbláre, primbláre s.f.] – v. plimba.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PLIMBÁRE s. promenadă, (rar) plimbet, (prin Transilv.) şeităletiu, (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) şpaţir. (A făcut o plimbare reconfortantă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PLIMBÁRE s. v. călătorie, deplasare, drum, promenadă, voiaj.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plimbáre s. f., g.-d. art. plimbării; pl. plimbări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLIMB//ÁRE plimbareări f. v. A PLIMBA şi A SE PLIMBA.A trimite pe cineva la plimbare a se debarasa de cineva; a alunga pe cineva. [G.-D. plimbării] /v. a (se) plimba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • promenadă — PROMENÁDĂ, promenade, s.f. (livr.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade. Trimis de oprocopiuc, 29.05.2006. Sursa: DEX 98  PROMENÁDĂ s. 1. v. plimbare. 2. (concr.) (rar) corso, (înv.) plimbare, plimbătoare.… …   Dicționar Român

  • cavalcadă — CAVALCÁDĂ, cavalcade, s.f. Plimbare călare făcută în grup; goană, alergare (cu cai). ♦ Grup de persoane care fac împreună o plimbare călare. – Din fr. cavalcade (< it.). Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cavalcádă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • peridrom — PERIDRÓM, peridromuri, s.n. 1. Galerie acoperită care înconjura un edificiu la nivelul pământului, servind ca loc de plimbare. 2. Spaţiul exterior cuprins între peretele naosului şi colonada unui templu antic. – Din fr. péridrome. Trimis de… …   Dicționar Român

  • tur — TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al… …   Dicționar Român

  • deambulatoriu — DEAMBULATÓRIU, IE, deambulatorii, adj., s.n. 1. adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. s.n. Loc de circulaţie în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [pr.: de… …   Dicționar Român

  • excursie — EXCÚRSIE, excursii, s.f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [var.: excursiúne s.f.] – Din fr. excursion, lat. excursio, onis. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004.… …   Dicționar Român

  • faleză — FALÉZĂ, faleze, s.f. 1. Mal înalt şi abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâşie de teren special amenajată pentru plimbare de a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  faléză s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • plimba — PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. refl. A umbla în voie dintr un loc într altul pentru a se recrea, a face mişcare, a lua aer etc. ♢ expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părţile fără nici o piedică. (fam.) Du te de te plimbă = vezi ţi… …   Dicționar Român

  • terasă — TERÁSĂ1, terase, s.f. 1. Construcţie deschisă, anexă a unei clădiri, aşezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiş (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în… …   Dicționar Român

  • cavalcada — cavalcadá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cavalcadeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAVALCADÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A face o plimbare călare, în grup. [< fr. cavalcader]. Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”