deambulatoriu

DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s.n. 1. adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. s.n. Loc de circulaţie în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



deambulatóriu adj. (sil. de-am-) → ambulatoriu

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



deambulatóriu s. n. (sil. de-am-) → ambulatoriu

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DEAMBULATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care este în legătură cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculară a unei biserici, situată între altar şi absidă. [pron. de-am...-riu. / < fr. déambulatoire].

Trimis de LauraGellner, 30.04.2006. Sursa: DN



DEAMBULATÓRIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar şi absidă. (< fr. déambulatoire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN