- plimba
- PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mişcare, a lua aer etc. ♢ expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părţile fără nici o piedică. (fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ţi de treabă, du-te şi lasă-mă-n pace. ♦ tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate şi a însoţi pe cineva la plimbare. 2. tranz. A mişca un obiect încoace şi încolo, a trece dintr-o parte în alta. [var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – lat. perambulare.Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98PLIMBÁ vb. 1. (prin Transilv.) a se şeităli, (Ban., Transilv. şi Bucov.) a se şpaţiri. (Toată ziua se plimba.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se plimba prin poieni.) 3. v. mişca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePLIMBÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeplimbá vb., ind. prez. 1 sg. plimb, 3 sg. şi pl. plímbăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PLIMBÁ plimb tranz. 1) A face să se plimbe (însoţind). 2) (obiecte) A mişca (pe îndelete) într-o parte şi în alta. ♢ A-şi plimba ochii (sau privirile) a trece cu privirea în repetate rânduri. /<lat. perambulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PLIMBÁ mă plimb intranz. A se deplasa, fără grabă, dintr-o parte în alta (fără o ţintă precisă). /<lat. perambulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXplimbá (plímb, plimbát), vb. – A umbla în voie dintr-un loc în altul. – var. primbla, preumbla. Mr. priimnu, priimnare, megl. priamnu, priamnari. lat. perambŭlāre (Puşcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf. umbla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în rom. – Der. plimb, s.n. (balustradă, parmalîc); plimbă, s.f. (Munt., stinghie în curte pe care se culcă găinile); plimbare (var. primblare, preumblare), s.f. (umblet în voie); plimbet, s.n. (rar, plimbare); plimbăreţ, adj. (care se plimbă mult); plimbătoare, s.f. (closet).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.