spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
altoit — ALTOÍT1 s.n. Faptul de a altoi2. – v. altoi2. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALTOÍT2, Ă, altoiţi, te, adj. Care a fost supus altoirii. – v. altoi2. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALTOÍT … Dicționar Român
ciocnit — CIOCNÍT2, Ă, ciocniţi, te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. fig. (ir.) Ţicnit. – v. ciocni. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIOCNÍT1 s.n. Faptul de a (se) ciocni. – v. ciocni. Trimis de RACAI, 30.09.2 … Dicționar Român
crăpat — CRĂPÁT1 s.n. Faptul de a (se) crăpa. ♢ expr. Crăpatul zilei (sau de ziuă) = ivirea zorilor, zorii zilei. ♦ Spargerea unei membrane din stomacul vitelor, urmată uneori de moartea animalului. – v. crăpa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
deschis — DESCHÍS, Ă, deschişi, se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în… … Dicționar Român
desfăcut — DESFĂCÚT2, Ă, desfăcuţi, te, adj. 1. (Despre un obiect formând un tot) Descompus, desprins (în bucăţi); răsfirat, împrăştiat, demontat. 2. (jur.) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – v.… … Dicționar Român
pleosc — interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. cf. sl. p l e s k ŭ . Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX 98 PLEOSC interj. şart!… … Dicționar Român
plesni — PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. intranz. A crăpa, a se sparge (cu violenţă şi de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variaţii de temperatură etc.; spec. a exploda. ♢ expr. A plesni de... = a nu mai putea de … Dicționar Român
plesnitoare — PLESNITOÁRE, plesnitori, s.f. 1. (reg.) Şfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (înv. şi reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului şi roată pentru a împiedica frecarea acestora … Dicționar Român
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
