- pleda
- PLEDÁ, pledez, vb. I. intranz. şi tranz. A vorbi în faţa unei instanţe judecătoreşti (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părţi. ♦ p. gener. A susţine o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider.Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98PLEDÁ vb. 1. a apăra, a susţine. (A pleda cauza cuiva.) 2. a vorbi. (A pleda în favoarea cuiva.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepledá vb., ind. prez. 1 sg. pledéz, 3 sg. şi pl. pledeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PLED//Á pledaéz intranz. 1) A apăra (în calitate de avocat) interesele unei părţi. 2) A rosti o pledoarie. 3) A se pronunţa cu ardoare (pentru o idee, o cauză, o doctrină etc.). /<fr. plaiderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPLEDÁ vb. I. intr., tr. A susţine, a apăra înaintea unei instanţe judecătoreşti, interesele unei părţi dintr-un proces; (p. ext.) a susţine o cauză, o idee. [< fr. plaider].Trimis de LauraGellner, 07.02.2007. Sursa: DNPLEDÁ vb. intr. a susţine, a apăra înaintea unei instanţe judecătoreşti interesele unei părţi într-un proces; a susţine o cauză, o idee. ♢ a fi în avantajul cuiva sau a ceva. (< fr. plaider)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpledá (pledéz, pledát), vb. – 1. A apăra o cauză, un litigiu. – 2. A interveni, a mijloci. – 3. A perora, a discuta. fr. plaider. – Der. pledant, adj. (care pledează); pledoarie, s.f. (apărare), din fr. plaidoirie confundat cu fr. plaidoyer.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.