milita

MILITÁ, militez, vb. I. intranz. A desfăşura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză. – Din fr. militer.

Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX '98



militá vb., ind. prez. 1 sg. militéz, 3 sg. şi pl. militeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MILIT//Á militaéz intranz. 1) A participa în mod activ la viaţa social-politică. 2) A desfăşura o luptă intensă pentru biruinţa unei idei sau a unei cauze. 3) A constitui o dovadă, un argument pentru ceva; a pleda. Aceste dovezi militează în favoarea noastră. /<fr. militer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MILITÁ vb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr. militer, it., lat. militare].

Trimis de LauraGellner, 02.11.2006. Sursa: DN



MILITÁ vb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr. milliter, lat. militare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



militá (militéz, militát), vb. – A lupta. fr. militer. – Der. militant, adj., din fr. militant; militar, adj., din fr. militaire; milităresc, adj. (cazon); milităreşte, adv. (ca militarii); militărie, s.f. (viaţă, carieră de militar); militărime, s.f. (reuniune, grup de militari); militarism, s.n., din fr. militarisme; militariza, vb., din fr. militariser; demilitariza, vb., din fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru); miliţie, s.f., din fr. milice, în parte prin rus. milicija; miliţian, s.m.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER