- piezişa
- piezişá, piezişéz, vb. I (înv.) a tăia pieziş.Trimis de blaurb, 20.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
piezişa
Look at other dictionaries:
Strada Piezişă — (Romanian for slanted street ) is a central nightlife strip located in the Haşdeu student area in the city of Cluj Napoca, Romania. It features a large number of bars and terraces … Wikipedia
pieziş — PIEZÍŞ, Ă, piezişi, e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ♢ expr. A zâmbi pieziş = a zâmbi din colţul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3.… … Dicționar Român
Cluj-Napoca — Cluj redirects here. For other uses, see Cluj (disambiguation). Coordinates: 46°46′N 23°35′E / 46.767°N 23.583°E / 46.767; 23.583 … Wikipedia
piezíş — adj. m., pl. piezíşi; f. sg. piezíşã, pl. piezíşe … Romanian orthography
cruciş — CRUCÍŞ, Ă, crucişi, e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Saşiu; fig. duşmănos. 2. Care se întretaie, se încrucişează. ♢ loc. adv. În cruciş = în cruce. II. adv. 1. Întretăindu se în formă de cruce (I 1). 2. În … Dicționar Român
hulă — HÚLĂ1, hule, s.f. (pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÚLĂ2, hule, s.f. Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p.… … Dicționar Român
ponc — adj, s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PON//C poáncă (poncci, poánce) reg. (despre dealuri, pante) Care este foarte înclinat;… … Dicționar Român
teşi — TEŞÍ, teşesc, vb. IV. tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuţit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. Trimis de ana … Dicționar Român
teşitură — TEŞITÚRĂ, teşituri, s.f. 1. Tăietură piezişă făcută într un copac (pentru a l doborî ). ♦ Suprafaţă teşită a unui obiect (neted). ♦ (tehn.) Suprafaţă conică obţinută prin operaţia de teşire. 2. Ciot, buturugă. – Teşi + suf. tură. Trimis de ana… … Dicționar Român
