cruciş

CRUCÍŞ, -Ă, crucişi, -e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Saşiu; fig. duşmănos. 2. Care se întretaie, se încrucişează. ♢ loc. adv. În cruciş = în cruce. II. adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În directie piezişă; oblic. ♢ expr. Şi (în) cruciş, şi (în) curmeziş = în lung şi în lat, în toate părţile. A se pune (în) cruciş şi (în) curmeziş = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acţiune. – Cruce + suf. -iş.

Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CRUCÍŞ adj., adv. 1. adj. v. saşiu. 2. adv. v. saşiu. 3. adj., adv. v. pieziş. 4. adv. cruce. (S-au aşezat cruciş în calea lor.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



crucíş adj. m., pl. crucíşi; f. sg. crucíşă, pl. crucíşe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



crucíş adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRUCÍŞ¹ adv. 1) În cruce; întretăindu-se în formă de cruce. ♢ (Şi) în cruciş şi în curmeziş în toate direcţiile. 2) Cu duşmănie. /cruce + suf. crucişiş

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CRUCÍŞ² crucişă (crucişi, crucişe) 1) (despre persoane) Care se uită încrucişat; saşiu; ceacâr. 2) (despre ochi) Care este orientat în cruce; saşiu; ceacâr; zbanghiu; ponciş; încrucişat. 3) Care se încrucişează. Drumuri crucişe. /cruce + suf. crucişiş

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX