- pidosnic
- PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s.m. I. adj. (pop.) Care este ieşit din comun, contrar aşteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. s.m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii şi cu flori galbene (Cerinthe minor şi glabra). – Pe dos + suf. -nic.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PIDÓSNIC adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexpicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.Trimis de siveco, 01.10.2007. Sursa: SinonimePIDÓSNIC s. (bot.; Cerinthe minor şi glabra) (reg.) ceriţică, somnoroasă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepidósnic adj. m., s. m., pl. pidósnici; f. sg. pidósnică, pl. pidósniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIDÓSNI//C1 pidosniccă (pidosnicci, pidosnicce) pop. 1) (despre persoane) Care face totul pe dos; cu purtări ieşite din comun. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este contrar aşteptărilor. /pe dos + suf. pidosnicnicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPIDÓSNI//C2 pidosnicci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albăstrie dispuse pe tot lungul tulpinii şi cu flori mărunte galbene, care creşte pe marginea drumurilor; somnoroasă; ceriţică. /pe dos + suf. pidosnicnicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.