dos

DOS, dosuri, s.n. 1. Partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcţii, a unei curţi, a unei fiinţe etc. ♢ loc. adv. De-a-ndoasele(a) sau pe de-a-ndoasele(a) = altfel de cum trebuie, de cum e firesc, anapoda; întors invers; cu spatele înainte, de-a-ndăratele(a); Cu dosul în sus = invers de cum e normal, de cum trebuie; în mare dezordine. În dos = în lipsă, în absenţă, fără să fie de faţă. ♢ expr. A scăpa pe (sau prin) uşa din dos = a scăpa cu mare greutate (şi pe căi necinstite) dintr-o încurcătură. A intra pe (sau prin) uşa din dos = a obţine o favoare (pe căi necinstite, prin protecţie). A da dos (la faţă) sau a da dosul = a se retrage; a fugi; a o şterge. A întoarce cuiva dosul = a se întoarce cu spatele la cineva în semn de supărare; a rupe relaţiile de prietenie (cu cineva). În dosul lucrurilor = dincolo de aparenţe. ♦ Şezut, fund, fese. ♢ expr. A se scula (sau a fi etc.) cu dosul în sus = a se trezi (sau a fi) indispus (fără motiv). 2. (În sintagmele) Dosul mâinii (sau palmei, labei) = partea din afară a mâinii (sau a palmei, a labei). Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii. 3. Partea mai puţin arătoasă (neîmpodobită şi neexpusă vederii) a unui obiect. ♦ spec. Partea de dinăuntru a unei haine. ♢ Pe dos = a) loc. adv. (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) loc. adv. altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) loc. adj. (fig., despre oameni) sucit, ciudat, bizar. 4. (pop.) Loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit. – lat. pop. dossum (= dorsum).

Trimis de viomih, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



Dos ≠ faţă

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DOS s. 1. spate. (În dosul casei.) 2. v. fund. 3. fund. (Întoarce vasul cu dosul în sus.) 4. v. revers. 5. v. verso. 6. (pop.) coş, (Transilv.) toc. (dos de pernă.) 7. v. şe-zut.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dos s. n., pl. dósuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DOS dosuri n. 1) Partea de dindărăt a unui lucru sau a unei fiinţe care se opune feţei. ♢ În dosul... în spatele; înapoia... Din dosul din spatele; dinapoia. Pe din dos a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; în taină. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; în altă ordine decât cea normală. 2) Extremitate dorsală a corpului pe care se şade; fund; şezut. 3) Partea interioară a unei haine. ♢ Pe dos a) cu faţa înăuntru; b) altfel decât trebuie. 4) Loc ferit, adăpostit, unde nu plouă, nu bate soarele, vântul. 5); dosul mâinii (sau palmei) partea de din afară a mâinii sau a palmei. /<lat. dossum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dos (dósuri), s.n. – 1. Spate, spinare. – 2. Verso, spate, partea opusă. – 3. Cotor de carte. – 4. Partea de dinapoi. – Istr. dos. lat. popular dossum, în loc de dorsum (Cihac, I, 81; Puşcariu 546; Candrea-Dens., 507; REW 2755); cf. it. dosso, prov., fr. dos, sp., port. dorso. – Der. dosi, vb. (a pune la o parte; a ascunde; a fura; a fugi, a scăpa); dositor, adj. (care doseşte); dosnic, adj. (retras, izolat, îndepărtat); îndosi, vb. (Mold., a ascunde); doştină, s.f. (pantă, versant), poate prin încrucişare cu sb. dolina "căldare"; pidosnic, adj. (Mold., încăpăţînat; s.n., plantă, Cerinthe minor). – Der. neol. dosar, s.n., din fr. dossier; andosa, vb., din fr. endosser.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER