ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… … Dicționar Român
persiflaj — PERSIFLÁJ s.n. (Rar) Persiflare. – Din fr. persiflage. Trimis de cornel, 12.03.2004. Sursa: DEX 98 PERSIFLÁJ s. v. ironie, persiflare, zeflemea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime persifláj s. n. (sil. flaj) Trimis de siveco, 10.08 … Dicționar Român
frondă — FRÓNDĂ, fronde, s.f. Mişcare social politică din Franţa, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ fig. Opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde. Trimis… … Dicționar Român
ironizare — IRONIZÁRE, ironizări, s.f. Acţiunea de a (se) ironiza şi rezultatul ei. – v. ironiza. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IRONIZÁRE s. persiflare, zeflemisire, (fig.) şfichiu ire. (ironizare cuiva.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pişcătură — PIŞCĂTÚRĂ, pişcături, s.f. 1. Faptul de a pişca, pişcare a pielii; ciupitură. 2. înţepătură, muşcătură de insectă. ♦ fig. Vorbă usturătoare; ironie. 3. Bucăţică sau cantitate mică ruptă din ceva; fărâmă. ♦ Urmă rămasă la locul din care s a scos… … Dicționar Român
soartei — SOÁRTEI s.f. g. d. art. în expr. v. SOARTĂ. g. d. art. sórţii (în expr. şi: soártei) [DOOM 2]; v. IRONIE (1). Cuvânt, frază conţinând o uşoară batjocură, folosind semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ Ironia soartei =… … Dicționar Român
împunsătură — ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s.f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuţit al altui obiect). ♦ Înţepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. fig. Înţepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf.… … Dicționar Român
înţepătură — ÎNŢEPĂTÚRĂ, înţepături, s.f. 1. Înţepare; efectul produs de o înţepare; locul unde s a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înţepa + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
şfichi — ŞFÍCHI, (I) interj., (II) şfichiuri, s.n. I. interj. Cuvânt care imită şuieratul biciului. II. s.n. 1. Capătul subţire şi neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ♢ expr … Dicționar Român
şfichiuire — ŞFICHIUÍRE, şfichiuiri, s.f. Acţiunea de a şfichiui şi rezultatul ei. – v. şfichiui. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞFICHIUÍRE s. biciuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (şfichiuire cailor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
