persecuţie — PERSECÚŢIE, persecuţii, s.f. Urmărire nedreaptă şi perseverentă a cuiva, cu intenţia de a i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistenţă; persecutare. ♢ Mania persecuţiei = stare patologică manifestată … Dicționar Român
apăsare — APĂSÁRE, apăsări, s.f. Acţiunea de a apăsa şi rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleşit de suferinţă, de griji materiale sau morale. – v. apăsa. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98 APĂSÁRE s. 1. greutate, presare, presiune,… … Dicționar Român
asupreală — ASUPREÁLĂ, asupreli, s.f. (pop.) Asuprire. – Asupri + suf. eală. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 ASUPREÁLĂ s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire.… … Dicționar Român
avanie — AVANÍE, avanii, s.f. (înv.) Asuprire, împilare. – ngr. avania. Trimis de witch, 13.09.2007. Sursa: DLRM AVANÍE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire. Trimis … Dicționar Român
despuiere — DESPUIÉRE, despuieri, s.f. Acţiunea de a (se) despuia şi rezultatul ei. ♢ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot şi numărarea lor. [pr.: pu ie . – var.: despoiére s.f.] – v. despuia. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
hulă — HÚLĂ1, hule, s.f. (pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÚLĂ2, hule, s.f. Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p.… … Dicționar Român
nedreptăţire — NEDREPTĂŢÍRE s. v. persecutare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
năpăstuire — NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s.f. Acţiunea de a năpăstui şi rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – v. năpăstui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUÍRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare. Trimis… … Dicționar Român
obidire — OBIDÍRE, obidiri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) obidi şi rezultatul ei; suferinţă, chin, amar; asuprire, împilare. – v. obidi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBIDÍRE s. v. amărăciune, asuprire, bo ceală, bocire, bocit … Dicționar Român
obidă — OBÍDĂ, obide, s.f. 1. (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
