- persecuţie
- PERSECÚŢIE, persecuţii, s.f. Urmărire nedreaptă şi perseverentă a cuiva, cu intenţia de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistenţă; persecutare. ♢ Mania persecuţiei = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PERSECUŢIE s. 1. v. persecutare. 2. v. prigoană. 3. v. oprimare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepersecúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. persecúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. persecúţiei; pl. persecúţii, art. persecúţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERSECÚŢI//E persecuţiei f. v. A PERSECUTA. ♢ Mania persecuţieei anomalie psihică a unor persoane obsedate de ideea fixă că sunt mereu persecutate. [G.-D. persecuţiei] /<fr. persécution, lat. persecutio, persecuţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERSECÚŢIE s.f. Urmărire a cuiva pentru a-i face un rău pe nedrept; prigoană, persecutare. ♢ Mania persecuţiei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. [var. persecuţiune s.f. / cf. fr. persécution, lat. persecutio].Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DNPERSECÚŢIE s. f. persecutare. o mania ĕi = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. (< fr. persécution, lat. persecutio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.