pernuţă

pernuţă
PERNÚŢĂ, pernuţe, s.f. 1. Perniţă (I 1). 2. Perniţă (I 2). 3. Parte proeminentă si moale a extremităţii labei la feline; p. ext. (impr.) proeminenţă situată în partea superioară extremă a copitei calului. [var.: (reg.) perinúţă s.f.] – Pernă + suf. -uţă.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PERNÚŢĂ s. perniţă, pui, puişor, puiuţ, (pop.) pernioară, pernişoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiţă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PERNÚŢĂ s. v. sarma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pernúţă s. f., g.-d. art. pernúţei; pl. pernúţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PERNÚŢ//Ă pernuţăe f. (diminutiv de la pernă) 1) v. PERNIŢĂ. 2) (la feline) Parte proeminentă şi moale a extremităţii labei. /pernă + suf. pernuţăuţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • perniţă — PERNÍŢĂ, perniţe, s.f. I. 1. Diminutiv al lui pernă (1); pernuţă (1), pernioară, pernişoară; spec. puişor. 2. (Urmat adesea de determinarea de ace ) Săculeţ de diferite forme, umplut cu câlţi, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi… …   Dicționar Român

  • coltuc — COLTÚC, coltuce, s.n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniţă (de ace). [pl. şi: coltucuri] – Din tc. koltuk. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  COLTÚC s. v. perniţă,… …   Dicționar Român

  • perinel — PERINÉL s. v. perniţă, pernuţa, pui, puişor, puiuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  perinél, s.n. (reg.) 1. pernuţă, perniţă. 2. jocul numit periniţa . Trimis de blaurb, 14.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pernioară — PERNIOÁRĂ, pernioare, s.f. (pop.) Perniţă (I 1). [pr.: ni oa ] – Pernă + suf. ioară. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PERNIOÁRĂ s. v. perniţă, pernuţă, pui, puişor, puiuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pernioár …   Dicționar Român

  • pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă …   Dicționar Român

  • puişor — PUIŞÓR1, (1) puişori, s.m., (2, 3) puişoare, s.n. 1. s.m. Diminutiv al lui pui1; puiuleţ, puiuţ. 2. s.n. (reg.) Doniţă mică. 3. s.n. Pernă mică, care se aşază sub cap (peste o pernă mare); puiuţ. [pr.: pu i ] – Pui1 + suf …   Dicționar Român

  • fultuc — FULTÚC s. v. perniţă, pernuţă, pui, puişor, puiuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • modiţă — MODÍŢĂ s. v. perniţă, pernuţă, pui, puişor, puiuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • perinucă — perinúcă s.f. (reg.) perniţă, pernuţă (pentru ace şi bolduri). Trimis de blaurb, 14.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • perinuţă — PERINÚŢĂ s.f. v. pernuţă. Trimis de cata, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”