perniţă

PERNÍŢĂ, perniţe, s.f. I. 1. Diminutiv al lui pernă (1); pernuţă (1), pernioară, pernişoară; spec. puişor. 2. (Urmat adesea de determinarea "de ace") Săculeţ de diferite forme, umplut cu câlţi, vată, nisip etc., în care se înfig, pentru a fi păstrate, ace şi bolduri; pernuţă (2). ♦ Piesă confecţionată din vată de croitorie, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da îmbrăcămintei respective forma corespunzătoare umărului. ♦ Mică pernă (1) confecţionată din ţesătură de lână sau de bumbac, cusută cu sârmă subţire de cupru, montată în cutia de osie inferioară a vehiculelor de cale ferată şi folosită la ungerea fusului osiilor. II. (În forma periniţă) Dans popular în care un băiat iese în centrul horei, îşi alege din horă o fată cu care îngenunchează (pe o pernă sau o batistă) şi o sărută, fata urmând să facă în continuare acelaşi lucru cu alt băiat; melodie după care se execută acest dans. [var.: periníţă s.f.] – Pernă + suf. -iţă.

Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX '98



PERNÍŢĂ s. v. pernuţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



perníţă s. f., g.-d. art. perníţei; pl. perníţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PERNÍŢ//Ă perniţăe f. (diminutiv de la pernă) 1) Obiect în formă de pernă mică (de obicei atârnat în cui) în care se înfig acele pentru a nu se pierde. 2) Piesă de croitorie, confecţionată din vată, care se aplică la umerii unor obiecte de îmbrăcăminte. 3) v. PERINIŢĂ. [G.-D. perniţei] /pernă + suf. perniţăiţă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX