turnură

turnură
TURNÚRĂ, turnuri, s.f. I. 1. Schimbare (neaşteptată) survenită în desfăşurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ spec. Fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. Perniţă sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TURNÚRĂ s. 1. (fig.) cotitură, întorsatură, (turnură neaşteptată în desfaşurarea unui eveniment.) 2. aspect, chip, imagine, ipostază, înfăţişare. (Sub ce turnură se prezintă lucrurile?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

turnúră s. f., g.-d. art. turnúrii; pl. turnúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TURNÚR//Ă1 turnurăi f. 1) Schimbare bruscă şi neaşteptată în desfăşurarea evenimentelor; întorsătură. 2) Aspect general al unei evoluţii sau al unui fapt. 3) Manieră de gândire, exprimată prin ordinea eşalonării cuvintelor în frază. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TURNÚR//Ă2 turnurăi f. înv. Pernuţă sau bucată de material, care se purta la spate, sub rochie, mai jos de talie. [G.-D. turnurii] /<fr. tournure
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfăţişare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. Perniţă sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure].
Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DN

TURNÚRĂ s. f. I. 1. înfăţişare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♢ întorsătură. 2. fel în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. II. perniţă sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. (< fr. tournure)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • turnúrã — s. f.,g. d.art. turnúrii; pl. turnúri …   Romanian orthography

  • întorsătură — ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s.f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ fig. Schimbare esenţială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfăţişare nouă. 2. fig. (Rar) Întorsură (2). 3. fig. Fel de a… …   Dicționar Român

  • aspect — ASPÉCT, aspecte, s.n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru; înfăţişare. ♢ loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de… …   Dicționar Român

  • cotitură — COTITÚRĂ, cotituri, s.f. 1. Cot (I 2). 2. fig. Transformare calitativă esenţială, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziş. 4. (pop.) Golf2. – Coti + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • turna — TURNÁ1, torn, vb. 1, tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ♢ expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu i cu înţelegere şi compasiune. ♦ intranz. impers. (fam.) A ploua torenţial. 2. A… …   Dicționar Român

  • turnel — turnél s.n. (înv.) turnura rochiei. Trimis de blaurb, 19.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • înfăţişare — ÎNFĂŢIŞÁRE, înfăţişări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfăţişa şi rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (jur.) Prezentare a unei persoane citate în faţa unei autorităţi judiciare, a unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”