cotitură

cotitură
COTITÚRĂ, cotituri, s.f. 1. Cot (I 2). 2. fig. Transformare calitativă esenţială, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziş. 4. (pop.) Golf2. – Coti + suf. -tură.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COTITÚRĂ s. 1. cot, curbă, întorsătură, întorto-chetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cârmeală, cârnitură, întorsură, sucitură, (Olt. şi Ban.) covei. (cotitură a unui drum.) 2. v. meandru. 3. v. curbă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

COTITÚRĂ s. v. golf, întorsătură, răscruce, turnură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cotitúră s. f., g.-d. art. cotitúrii; pl. cotitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COTITÚR//Ă cotiturăi f. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcţie; cot. 2) fig. Transformare esenţială în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. Moment de cotitură. /a coti + suf. cotiturătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… …   Dicționar Român

  • sinuozitate — SINUOZITÁTE, sinuozităţi, s.f. (Adesea fig.) Curbă, cotitură a unui drum, a unui curs de apă etc. [pr.: nu o ] – Din fr. sinuosité. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SINUOZITÁTE s. 1. v. cotitură. 2. cot, cotitură, meandru,… …   Dicționar Român

  • meandru — MEÁNDRU, meandre, s.n. 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de şes. ♦ p. anal. Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor… …   Dicționar Român

  • agesti — AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind buşteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. refl. (Despre buşteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ fig. (Despre… …   Dicționar Român

  • curbă — CÚRBĂ s. 1. v. cotitură. 2. cotitură, viraj. (La curbă lasă vehiculul în viteză redusă.) 3. (geogr.) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cúrbă s. f., g. d. art. cúrbei; pl. cúrbe …   Dicționar Român

  • cârnitură — CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s.f. (pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. tură. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire,… …   Dicționar Român

  • şerpuitură — ŞERPUITÚRĂ, şerpuituri, s.f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [pr.: pu i ] – Şerpui + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞERPUITÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. meandru …   Dicționar Român

  • buclă — BÚCLĂ, bucle, s.f. I. 1. Şuviţă de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionţ. 2. Porţiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică …   Dicționar Român

  • coti — COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcţia, a face un cot (I 2); (despre fiinţe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ tranz. (Neobişnuit) A îndrepta în altă direcţie. ♦ tranz. A… …   Dicționar Român

  • cârmeală — CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s.f. (pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfăşurarea unei operaţii, a unei acţiuni). ♦ fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”