sinuozitáte — s. f. (sil. nu o ), g. d. art. sinuozitäţii; pl. sinuozitäţi … Romanian orthography
meandru — MEÁNDRU, meandre, s.n. 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de şes. ♦ p. anal. Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor… … Dicționar Român
cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… … Dicționar Român
şerpuitură — ŞERPUITÚRĂ, şerpuituri, s.f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [pr.: pu i ] – Şerpui + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞERPUITÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. meandru … Dicționar Român
cotitură — COTITÚRĂ, cotituri, s.f. 1. Cot (I 2). 2. fig. Transformare calitativă esenţială, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziş. 4. (pop.) Golf2. – Coti + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
covei — COVÉI s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime covéi1, covéie, adj. (reg.) încovoiat, întors, cotit. Trimis de blaurb … Dicționar Român
covăi — covăí ( ăésc, ít), vb. – A înconjura, a ocoli. Origine necunoscută, probabil expresivă, dacă se ţine seama de terminaţie cf. hămăi, lăpăi, fosăi, etc. Legătura cu sl. kovati a făuri (Scriban) nu este probabilă. – Der. covei, s.n. (Banat, Olt.,… … Dicționar Român
cujbă — CÚJBĂ, cujbe, s.f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într un zid şi de care se leagă sau se atârnă, cu un lanţ, ceaunul deasupra focului. 2. (reg.) Nuia bine răsucită şi pârlită în foc, întrebuinţată în loc de… … Dicționar Român
cârmeală — CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s.f. (pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfăşurarea unei operaţii, a unei acţiuni). ♦ fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cârnitură — CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s.f. (pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. tură. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire,… … Dicționar Român
