- meandru
- MEÁNDRU, meandre, s.n. 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de şes. ♦ p. anal. Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă. [pr.: me-an-] – Din fr. méandre.Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98MEÁNDRU s. cot, cotitură, sinuozitate, şerpuitură, (reg.) taolă. (meandru al unei ape.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemeándru s. n. (sil. me-an-), art. meándrul; pl. meándreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMEÁNDR//U meandrue n. 1) Loc de cotitură (a unui drum sau a unui curs de apă); curbătură; sinuozitate. 2) Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curgătoare. 3) fig. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; şiretlic; truc; tertip; stratagemă. [Sil. me-an-] /<fr. méandreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMEÁNDRU s.n. 1. Cotitură întortocheată a cursului unei ape (mai ales) în regiunile de şes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, străzi întortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte. [pron. me-an-. / < fr. méandre, cf. Meandru – fluviu sinuos în Asia Mică].Trimis de LauraGellner, 31.05.2005. Sursa: DNMEÁNDRU s. n. 1. cotitură mare a cursului unei ape curgătoare. ♢ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte reprezentând stilizarea unui val. (< fr. méandre)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.