- covăi
- covăí (-ăésc, -ít), vb. – A înconjura, a ocoli. Origine necunoscută, probabil expresivă, dacă se ţine seama de terminaţie cf. hămăi, lăpăi, fosăi, etc. Legătura cu sl. kovati "a făuri" (Scriban) nu este probabilă. – Der. covei, s.n. (Banat, Olt., cotitură, curbă, sinuozitate; ascunzătoare); încovoia, vb. (a îndoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, DAR şi Puşcariu Lr., 358, îl explică pe baza unui sl. *kovaljati de la kovalĭ "fierar", der. destul de îndoielnică; încovoială (var. încovoietură), s.f. (curbare, încovoiere, arcuire).Trimis de blaurb, 11.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.