- puişor
- PUIŞÓR1, (1) puişori, s.m., (2, 3) puişoare, s.n. 1. s.m. Diminutiv al lui pui1; puiuleţ, puiuţ. 2. s.n. (reg.) Doniţă mică. 3. s.n. Pernă mică, care se aşază sub cap (peste o pernă mare); puiuţ. [pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -işor.Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX '98PUIŞÓR2, puişori, s.m. (reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române; pui2. [pr.: pu-i-] – Pui2 + suf. -işor.Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX '98PUIŞÓR s. 1. puiuţ, (pop.) puiuleţ. (puişor de pasăre.) 2. v. pernuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePUIŞÓR s. v. băncuţă, firfiric.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepuişór (pui mic, monedă) s. m., pl. puişóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpuişór (pernă, doniţă mică) s. n., pl. puişoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPUIŞÓR m. (diminutiv de la pui) pop. Pernă mică; pernuţă; modiţă. [Sil. pu-i-] /pui + suf. puişorişorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpuişór (puişóri), s.m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puţin folosit cu acest sens, şi acesta din sb. pulja (Candrea); tc. ‹ pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.