- ieruncă
- IERÚNCĂ, ierunci, s.f. Pasăre cu penele brune-roşcate împestriţate cu pene albe, negre şi cenuşii, cu un cerc roşu în jurul ochilor şi cu un moţ pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – cf. sl. j a r e n b ĩ.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IERÚNCĂ s. (ornit.; Tetrastes bonasia) găinuşă, (reg.) alunar, brădioară, brădişoară, ieruşcă, găinuţă-roşie, gotcă-roşie, (Transilv.) pasăre-împărătească.Trimis de siveco, 18.08.2007. Sursa: Sinonimeierúncă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúncii; pl. ierúnciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIERÚN//CĂ ieruncăci f. Pasăre de talia unei ciori, cu moţ pe cap şi cu penaj roşiatic punctat, vânată pentru carnea ei gustoasă. / cuv. sl.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXierúncă (ierúnci), s.f. – Urzică (Bonasia betulina). – var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca "potîrniche" (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh "de primăvară" sau bg. jarka, jarica "puişor".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.