asurzí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asurzésc, imperf. 3 sg. asurzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. asurzeáscã … Romanian orthography
asurzire — ASURZÍRE s.f. Acţiunea de a asurzi şi rezultatul ei. – v. asurzi. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 ASURZÍRE s. v. afonizare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime asurzíre s. f., g. d. art. asurzírii … Dicționar Român
asurzitor — ASURZITÓR, OÁRE, asurzitori, oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzeşte; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. tor. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f … Dicționar Român
surzi — SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. intranz. A şi pierde parţial sau total auzul; a deveni surd. 2. tranz. A face ca cineva să îşi piardă auzul, a face pe cineva surd; p.ext. a ameţi, a zăpăci. – Din surd. Trimis de Felicia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
auz — AÚZ s.n. 1. Simţ cu ajutorul căruia se percep sunetele. ♢ Auz muzical = aptitudine de a distinge, memora şi reproduce corect sunete muzicale. 2. Faptul de a auzi; auzire. La auzul acestor cuvinte s a supărat. – Din auzi (derivat regresiv). Trimis … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… … Dicționar Român
surd — SURD, Ă, surzi, de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parţial) de auz. ♦ fig. Care nu vrea să audă, să înţeleagă; neînduplecat, nesimţitor, fără suflet. ♢ loc. adv. (Substantivat) De( a) surda = în zadar,… … Dicționar Român
tuna — TUNÁ, tun, vb. I. 1. intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranz. impers. (reg.; în imprecaţii) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic;… … Dicționar Român
