surd

surd
SURD, -Ă, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parţial) de auz. ♦ fig. Care nu vrea să audă, să înţeleagă; neînduplecat, nesimţitor, fără suflet. ♢ loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = în zadar, degeaba. ♢ expr. A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînţelegător. 2. (fon.; despre consoane; şi substantivat, f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanţă; slab, înăbuşit, înfundat, confuz. ♢ (În sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbţie acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale. ♦ fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tăinuit. ♦ fig. (Despre senzaţii, dureri etc.) Înăbuşit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

Surd ≠ sonor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SURD adj. 1. (med.) (Bucov. şi Mold.) pliurd, (prin Olt. şi Munt.) purd. (Om surd; ureche surd.) 2. (fon.) afon. (Consoană surd.) 3. v. înăbuşit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SURD adj. v. ascuns, confuz, difuz, imprecis, indefinit, indiferent, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, nepăsător, neprecis, nesimţitor, reţinut, tăinuit, vag.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

surd adj. m., pl. surzi; f. sg. súrdă, pl. súrde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUR//D surddă (surdzi, surdde) 1) şi substantival Care este lipsit de simţul auzului. ♢ A face pe surddul a se preface că nu aude sau că nu înţelege. A bate toba (sau toaca) la urechile surddului a vorbi în zadar. surddul nu aude, dar le (sau o) potriveşte se spune despre cineva care dă la o întrebare cu totul alt răspuns, decât cel aşteptat. Du-te (sau să te duci) unde a dus surddul roata şi mutul iapa se spune cuiva, pe care îl alungi şi nu vrei să mai ştii nimic despre el. 2) fig. Care vădeşte o nepăsare absolută; căruia nu-i pasă de necazurile altuia. 3) şi substantival Care nu are rezonanţă; lipsit de sonoritate; mat; şters. Vuiet surd. A răspuns surd. ♢ Consoană surddă consoană care este emisă fără vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stări, sentimente, senzaţii etc.) Care este puţin pronunţat; care nu se manifestă acut. Durere surddă. /<lat. surdus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

surd (-dă), adj. – 1. Care nu aude. – 2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd. lat. surdus (Puşcariu 1700; REW 8474); cf. it., sp. sordo, prov., cat. sort, fr. sourd, port. surdo, alb. surdh; (Philippide, II, 656). – Der. de(-a) surda, adv. (degeaba, inutil), cu o evoluţie asemănătoare lat. absurdus, cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare să prezinte interes), mr. na surda; surdă, s.f. (becaţă, Gallinazo gallinula), după fr. sourde; surdomut, s.m., după fr. sourd-muet; surditate, s.f., după fr. surdité; surzi (var. asurzi), vb. (a face să-şi piardă auzul; a rămîne surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din lat. surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), s.f. (surditate); surzilă, s.m. (poreclă pentru un surd); surdină, s.f., din fr. sourdine.
Trimis de blaurb, 12.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?
Synonyms:
, / , , , , , ,


Look at other dictionaries:

  • Surd — Surd, n. (Math.) 1. A quantity which can not be expressed by rational numbers; thus, [root]2 is a surd. [1913 Webster] 2. (Phon.) A surd element of speech. See {Surd}, a., 4. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Surd — Surd, a. [L. surdus deaf (whence the meaning, deaf to reason, irrational), perhaps akin to E. swart. Cf. {Sordine}.] 1. Net having the sense of hearing; deaf. [Obs.] A surd . . . generation. Sir T. Browne. [1913 Webster] 2. Unheard. [Obs.]… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Surd — may be:* A voiceless consonant * An unresolved mathematical expression of an nth root, or an irrational number that can be expressed as such a root of a rational number * Surd, Hungary, a village in Zala county, Hungary * Surd evil is another… …   Wikipedia

  • surd — [sʉrd] adj. [L surdus, deaf, dull, mute: used to transl. Gr alogos, irrational, lit., without reason] 1. Math. IRRATIONAL 2. Phonet. VOICELESS (adj. 6) n 1. an irrational number or quantity; specif., a root which can be expressed only… …   English World dictionary

  • surd — 1550s, irrational (of numbers), from L. surdus unheard, silent, dull, possibly related to susurrus a muttering, whispering (see SUSURRATION (Cf. susurration)). The mathematical sense is from the use of L. surdus to translate Arabic (jadhr) asamm… …   Etymology dictionary

  • surd — ► NOUN 1) Mathematics a number which is not expressible as a ratio of two whole numbers. 2) Phonetics a speech sound uttered with the breath and not the voice (e.g. f, k, p). ORIGIN from Latin surdus deaf, mute …   English terms dictionary

  • surd — ab·surd·i·ty; ab·surd·ly; ab·surd·ness; ab·surd·ism; ab·surd; ab·surd·ist; surd; …   English syllables

  • surd — I. adjective Etymology: Latin surdus deaf, silent, stupid Date: 1610 1. lacking sense ; irrational < surd conceits of scripture s sense Thomas Jackson > 2. voiceless used of speech sounds II. noun …   New Collegiate Dictionary

  • surd — adj. & n. adj. 1 Math. (of a number) irrational. 2 Phonet. (of a sound) uttered with the breath and not the voice (e.g. f, k, p, s, t). n. 1 Math. a surd number, esp. the root of an integer. 2 Phonet. a surd sound. Etymology: L surdus deaf, mute …   Useful english dictionary

  • surd — /serrd/, adj. 1. Phonet. voiceless (opposed to sonant). 2. Math. (of a quantity) not capable of being expressed in rational numbers; irrational. n. 3. Phonet. a voiceless consonant (opposed to sonant). 4. Math. a surd quantity. [1545 55; < L… …   Universalium

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”