ostreţ

ostreţ
OSTRÉŢ, ostreţe, s.n. Şipcă folosită la facerea gardurilor; îngrăditură de şipci, de zăbrele sau de pari; gard.
Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC

OSTRÉŢ, ostreţe, s.n. Fiecare dintre şipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; p. ext. îngrăditură, gard. ♦ spec. Împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, aşezat în apă de-a curmezişul unui râu sau al unei bălţi spre a opri trecerea peştilor şi a uşura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea şi păstrarea peştilor vii. – Din bg. ostreţ.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OSTRÉŢ s. (PESCUIT) (pop.) coteţ, horeţ, juvelnic, (reg.) mandră, zăton.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

OSTRÉŢ s. v. cocleţ, gratie, leasă, leaţ, şipcă, zăbrea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ostréţ s. n., pl. ostréţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OSTRÉŢ ostreţe n. 1) Vergea dintr-un gard. 2) Gard din vergele. 3) Gard de nuiele sau de trestie care se aşază de-a curmezişul unei ape pentru a opri trecerea peştilor şi a uşura prinderea lor. /<bulg. ostreţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ostréţ (ostréţe), s.n. – 1. Par, ţăruş, leaţ. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins peşte într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – var. ostreaţă. sl. ostru "cu vîrf ascuţit" (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eţ, cf. bg. ostrec "tăiş, crestătură", sb. ostrica "tăietură", pol. ostrz "tăietură".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ostréţ — s. n., pl. ostréţe …   Romanian orthography

  • Juan de Ostret — fue un arquitecto español que floreció en el siglo XVII. El 13 de mayo de 1638 Nicolás Matías de Oñas, señor del lugar de Buñales (Huesca) y su hijo Gaspar de Sellán y Oña, señor de Alerre y Pompién, concertaron con Ostret y Pedro Roder el… …   Wikipedia Español

  • coteţ — COTÉŢ, coteţe, s.n. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ♢ expr. (ir.) A pune (pe cineva) la coteţ = a pune (pe cineva) la îngrăşat, a îndopa. ♦ fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins peşte în iazurile… …   Dicționar Român

  • cocleţ — COCLÉŢ, cocleţe, s.n. Pane a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală. – et. nec. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98  COCLÉŢ s. 1. (tehn.) (reg.) ostreţ. (cocleţ la războiul de ţesut.) 2. (tehn.; la pl.) plasa iţelor …   Dicționar Român

  • gratie — GRÁTIE, gratii, s.f. Fiecare dintre vergelele care se aşază (paralel) în tocul (sau în faţa) uşilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care serveşte ca măsură de siguranţă sau ca motiv arhitectonic. – …   Dicționar Român

  • horeţ — HORÉŢ, horeţe, s.n. (reg.) Împletitură de nuiele în formă de coş cilindric, folosită la păstrarea în apă a peştelui prins. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HORÉŢ s. v. ostreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • juvelnic — JUVÉLNIC, juvelnice, s.n. (reg.) 1. Construcţie de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peştelui viu în apă. 2. Unealtă de pescuit confecţionată din plasă sau din nuiele, în formă de coş sau sac. – et. nec. Trimis de cata,… …   Dicționar Român

  • leasă — LEÁSĂ1, lese, s.f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coş etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa. Trimis de ionel bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  LEÁSĂ2,… …   Dicționar Român

  • mandră — MÁNDRĂ, mandre, s.f. Îngrăditură de nuiele, de stuf sau de şipci, aşezată de a curmezişul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peştilor. – Din ngr. mándra. Trimis de claudia, 27.09.2003. Sursa: DEX 98  MÁNDRĂ s. v. mămăligă, ostreţ …   Dicționar Român

  • zăton — ZĂTÓN, zătoane, s.n. (reg.) 1. Lac lung şi îngust pe ţărmul mării, despărţit de mare numai printr o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală şi adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”