- gratie
- GRÁTIE, gratii, s.f. Fiecare dintre vergelele care se aşază (paralel) în tocul (sau în faţa) uşilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care serveşte ca măsură de siguranţă sau ca motiv arhitectonic. – lat. *gratis (= cratis).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GRÁTIE s. zăbrea, (pop.) ostreţ, (Transilv.) roştei. (Fereastră cu gratieii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGRÁTIE s. v. spetează.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegrátie s. f. (sil. -ti-e), art. grátia (sil. -ti-a), g.-d. art. grátiei; pl. grátii, art. grátiile (sil. -ti-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRÁTI//E gratiei f. (la uşi sau la ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă) formând împreună un baraj protector; zăbrea. /<lat. gratisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgrátie (grátii), s.f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Reţea. lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Puşcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s.n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Puşcariu 727 şi DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.