- leasă
- LEÁSĂ1, lese, s.f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coş etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa.Trimis de ionel_bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX '98LEÁSĂ2, lese, s.f. Desiş mare într-o pădure. ♦ Desiş format din ramurile unui copac. – Din sl. lĕsŭ.Trimis de ionel_bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX '98LEÁSĂ s. 1. (reg.) bojdei, coşer, lojniţă, slaniţă, şujnic. (leasă pe care se usucă fructele.) 2. (pop.) comarnic. (leasă pentru scurs caşul.) 3. (reg.) coteţ, cuşcă. (leasă pe care se bat ştiuleţii de porumb.) 4. (reg.) cutiţă, ostreţ, saltea, vintilă. (leasă pentru pescuit.) 5. grădele (pl.). (leasă de nuiele care împrejmuieşte un loc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeLEÁSĂ s. v. măturoi, târn.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeleásă (împletitură, desiş) s. f., g.-d. art. lései; pl. léseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEÁSĂ1 lése f. 1) Împletitură din nuiele în formă de grătar, folosită, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. 2) Construcţie din nuiele sau din scânduri bătute rar, în care se păstrează porumb (în ştiuleţi); sâsâiac; coşar; porumbar. 3) Gard de nuiele folosit la pescuit în gârle. 4) Coş împletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit. [G.-D. lesei] /<bulg. lesa, sb. ljesaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEÁSĂ2 lése f. Desiş mare într-o pădure. [G.-D. lesei] /<sl. lĕsuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXleásă (lése) s.f. – 1. Împletitură de nuiele. – 2. Rogojină. – 3. Tipar de brînză. – 4. Hambar. – 5. Cuşcă, coteţ de nuiele pentru bătut porumbul. – 6. Instrument de pescuit. – 7. Zăgaz, baraj. – Mr., megl. leasă. sl. (bg., slov., rus.) lĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 145; Conev 65 şi 75), cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din sl. lĕsŭ "pădure", cf. slov., rus. lĕs "pădure", de unde şi leasă, s.f. (desiş).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.