- leat
- LEAT, (1, 2) leaturi, s.n., (3) s.m. 1. s.n. (înv.) An. 2. s.n. (pop.) Contingent. ♢ expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeaşi vârstă cu cineva. 3. s.m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto.Trimis de ionel_bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX '98LEAT s. v. an, contingent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeleat (soldat) s. m., pl. leţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficleat (an, contingent) s. n., pl. leáturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEAT leaturi n. 1) înv. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui; an. 2) Contingent în armată. ♢ A fi leat cu cineva a fi de aceeaşi vârstă cu cineva. [Monosilabic] /<sl. lĕatoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXleát (leáturi), s.n. – 1. An, dată. – 2. Recrutare, contingent. – 3. Recrut, răcan. – 4. Soldat care aparţine aceluiaşi contingent cu altul, camarad. sl. lĕto (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 351; Cihac, II, 167). Din forma de "a data documentele" sl. vŭ lĕto "în anul", provine veleat (var. înv. văleat), s.n. (dată; loc, termen; viaţă). – Comp. letopiseţ, s.n. (cronică, anale), din sl. lĕtopisĭcĭ. cf. îndelete.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.