- zăton
- ZĂTÓN, zătoane, s.n. (reg.) 1. Lac lung şi îngust pe ţărmul mării, despărţit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală şi adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peştele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se aşază în râu pentru prinderea peştelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZĂTÓN s. v. ostreţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezătón s. n., pl. zătoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZĂT//ÓN zătonoáne n. 1) Lac situat în lungul ţărmului mării şi despărţit de mare printr-o fâşie de uscat. 2) Loc pe cursul unui râu, cu apă domoală şi adâncă. 3) pop. Construcţie făcută transversal pe cursul unei ape (pentru a opri apa sau a regla nivelul ei); baraj; stăvilar; zăgaz. 4) Îngrăditură în apă făcută special pentru a opri şi prinde peştele. /<rus., ucr. zatonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.