ordonată

ordonată
ORDONÁTĂ, ordonate, s.f. (mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spaţiu. ♦ Înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. – Din fr. ordonnée.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

ordonátă (mat.) s. f., pl. ordonáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORDONÁT//Ă ordonatăe f. mat. Una dintre cele două linii (cea verticală) care determină poziţia unui punct pe un plan; a doua coordonată carteziană a unui punct din plan. /<fr. ordonnée
Trimis de siveco, 15.10.2007. Sursa: NODEX

ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziţia unui punct. ♦ Ordonată balistică = înălţimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [cf. fr. ordonnée].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ordonátã — (mat.) s. f., pl. ordonáte …   Romanian orthography

  • sechestru — SECHÉSTRU, sechestre, s.n. Măsură de asigurare ordonată de justiţie sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (până la vânzarea lor silită). ♦… …   Dicționar Român

  • latice — latíce s. f., pl. latíci Trimis de siveco, 26.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  LATÍCE s.f. (mat.) Mulţime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant şi un minorant. [< engl. latice – reţea, structură].… …   Dicționar Român

  • plan — PLAN, Ă, (I) planuri, s.n., (II) plani, e, adj. I. s.n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuţie metodică a părţilor componente ale… …   Dicționar Român

  • suplicaţie — SUPLICÁŢIE, suplicaţii, s.f. (Livr (livresc).) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio. Trimis de claudia, 28.07.2004. Sursa: DEX 98  suplicáţie s. f., pl. suplicáţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • abscisă — ABSCÍSĂ, abscise, s.f. Simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care serveşte la stabilirea poziţiei unui punct în plan sau… …   Dicționar Român

  • adunare — ADUNÁRE, adunări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) aduna şi rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operaţii aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într unul singur. 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor… …   Dicționar Român

  • anchetă — ANCHÉTĂ, anchete, s.f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s a produs un fapt şi pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare ştiinţifică făcută pe teren. – Din fr. enquête. Trimis de… …   Dicționar Român

  • cartezian — CARTEZIÁN, Ă, cartezieni, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine cartezianismului, privitor la cartezianism. 2. s.m. şi f. Adept al cartezianismului. 3. adj. (În sintagma) Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc poziţia unui… …   Dicționar Român

  • casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”