suplicaţie

SUPLICÁŢIE, suplicaţii, s.f. (Livr (livresc).) Rugăminte umilă. – Din fr. supplication, lat. supplicatio.

Trimis de claudia, 28.07.2004. Sursa: DEX '98



suplicáţie s. f., pl. suplicáţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SUPLICÁŢIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUPLICÁŢIE s. f. 1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. 2. observaţie adresată după Restauraţie parlamentul francez regelui. 3. rugăminte umilă, implorare fierbite. (< fr. supplication, lat. supplicatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN