- ordonator
- ORDONATÓR, -OÁRE, ordonatori, -oare, s.m. şi f. Conducător al unei instituţii bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri şi de cheltuieli al instituţiei. – Din fr. ordonnateur.Trimis de ionel_bufu, 09.05.2004. Sursa: DEX '98ordonatór s. m., pl. ordonatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficordonatór adj. m., pl. ordonatóri; f. sg. şi pl. ordonatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficORDONAT//ÓR ordonatoroáre (ordonatoróri, ordonatoroáre) m. şi f. fin. Persoană care ordonă plata unor cheltuieli. ♢ ordonator de credite conducător al unei instituţii care poate dispune de creditele bugetare ale acesteia. /<fr. ordonnateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXORDONATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care are dreptul să dispună de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei instituţii. [< fr. ordonnateur].Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DNORDONATÓR, -OÁRE I. adj. care pune în ordine, organizează; care dă o imagine sistematică, sintetică. II. s. m. f. ordonator de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri şi cheltuieli al unui stat, al unei instituţii. (< fr. ordonnateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.