acoperiş

acoperiş
ACOPERÍŞ, acoperişuri, s.n. Partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iş.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ACOPERÍŞ s. acoperământ, înveliş, învelitoare, (înv. şi pop.) coperiş, (înv. şi reg.) pocriş, (reg.) haizaş, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuş. (acoperişul unei case.)
Trimis de siveco, 16.10.2006. Sursa: Sinonime

acoperíş s. n., pl. acoperíşuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACOPERÍŞ acoperişuri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. acoperiş de tablă. /a acoperi + suf. acoperişiş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

acoperiş, acoperişuri s.n. 1. pălărie; şapcă; fes; căciulă 2. protector influent (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • acoperíş — s. n., pl. acoperíşuri …   Romanian orthography

  • marchiză — MARCHÍZĂ, marchize, s.f. I. Soţie sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiş (de sticlă) prins într o armătură de fier şi aşezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiş şi) pereţi… …   Dicționar Român

  • capotă — CAPÓTĂ, capote, s.f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiş pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  capótă s …   Dicționar Român

  • fleşă — FLÉŞĂ, fleşe, s.f. 1. Acoperiş foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcţiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din… …   Dicționar Român

  • mansardă — MANSÁRDĂ, mansarde, s.f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, aşezate imediat sub acoperiş (având tavanul şi pereţii oblici şi neregulaţi); etaj situat imediat sub acoperişul unei clădiri. – Din fr. mansarde. Trimis de claudia, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • terasă — TERÁSĂ1, terase, s.f. 1. Construcţie deschisă, anexă a unei clădiri, aşezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiş (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în… …   Dicționar Român

  • versant — VERSÁNT, versante, s.n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafeţele înclinate ale unui acoperiş. [pl. si: (m.) versanţi] – Din fr. versant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • Покрытие здания — верхнее ограждение здания для защиты помещений от внешних климатических факторов и воздействий. Источник: Словарь архитектурно строительных терминов верхняя ограждающая конструкция, отделяющая помещения здания от наружной среды и защищающая их от …   Строительный словарь

  • acoperământ — ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s.n. Ceea ce serveşte la acoperit; (în special) acoperiş. [var.: acoperemấnt s.n.] – Acoperi + suf. ământ (după coperământ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ACOPERĂMÂNT s. 1. v. acoperiş. 2. (bis.) ( …   Dicționar Român

  • cerdac — CERDÁC, cerdace, s.n. 1. Mic pridvor, uneori închis cu geamlâc, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri; galerie deschisă, mărginită de stâlpi (la vechile case boiereşti sau la mănăstiri); verandă, pridvor. ♦ (impr.) Balcon. 2.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”