fleşă

FLÉŞĂ, fleşe, s.f. 1. Acoperiş foarte înalt, în formă de piramidă sau de con, folosit, mai ales în evul mediu, la construcţiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică şi rapidă a corpului înainte. – Din fr. flèche.

Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



fléşă s. f., art. fléşa, g.-d. art. fléşei; pl. fléşe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FLÉŞ//Ă fleşăe f. (în arhitectura medievală) Acoperiş îngust şi înalt, în formă de con sau de piramidă, folosit la clădirile monumentale (biserici, palate etc.). /<fr. fleche

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FLÉŞĂ s.f. 1. Acoperiş foarte înalt în formă de săgeată, folosit la turnurile monumentale. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrimă, constând din deplasarea energică a corpului spre înainte. ♢ Atac în fleşă = atac repede, ca săgeata. [< fr. flèche].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DN



FLÉŞĂ s. f. 1. element de acoperiş foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale. 2. partea din spate a afetului unui tun. 3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte. (< fr. fléche)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN