Dicționar Român. 2013.
neasemănat — NEASEMĂNÁT, Ă, neasemănaţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depăşeşte limitele, însuşirile obişnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [pr.: ne a ] – Ne + asemănat. Trimis de … Dicționar Român
asemănător — ASEMĂNĂTÓR, OÁRE, asemănători, oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. ător. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 Asemănător ≠ deosebit, diferit, distinct, neasemănător Trimis de … Dicționar Român
asemăna — ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. refl. A avea însuşiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. tranz. şi refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aşeza pe acelaşi plan; a (se) asemui. – Din fr. assimilare. Trimis de cata, 15.02.2004.… … Dicționar Român
deosebit — DEOSEBÍT, Ă, deosebiţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobişnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat,… … Dicționar Român
similar — SIMILÁR, Ă, similari, e, adj. De aceeaşi natură, de acelaşi fel; asemănător, analog. – Din fr. similaire. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 SIMILÁR adj. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, (înv.)… … Dicționar Român
unic — ÚNIC, Ă, unici, ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însuşirilor sale excepţionale); excepţional, incomparabil. [acc. şi: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. Trimis … Dicționar Român
zguros — ZGURÓS, OÁSĂ, zguroşi, oase, adj. Ca zgura; cu zgură; ars, uscat. – Zgură + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 zgurós adj. m., pl. zguróşi; f. sg. zguroásă, pl. zg … Dicționar Român
