- asemăna
- ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. refl. A avea însuşiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. tranz. şi refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aşeza pe acelaşi plan; a (se) asemui. – Din fr. assimilare.Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98A (se) asemăna ≠ a (se) deosebi, a (se) diferenţia, a distingeTrimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: AntonimeASEMĂNÁ vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeASEMĂNÁ vb. v. netezi, nivela.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeasemăná vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 sg. şi pl. aseámănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. asémeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ASEMĂNÁ asémăn tranz. A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ASEMĂNÁ mă asémăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXasemăná (aseámăn, asemănát), vb. – 1. a egala, a nivela. – 2. A face să semene, a asemui. – 3. (refl.) A avea însuşiri comune, a semăna. – 4. A compara. lat. *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Puşcariu 134; DAR); cf. it. assembiare, fr. assembler, sp. asemblar, cu evoluţia semantică diferită de rom. cf. semăna. – Der. asemănător, adj. (care seamănă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.