asemuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. asemuiáscã … Romanian orthography
asemăna — ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. refl. A avea însuşiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. tranz. şi refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) aşeza pe acelaşi plan; a (se) asemui. – Din fr. assimilare. Trimis de cata, 15.02.2004.… … Dicționar Român
semăna — SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. intranz. 1. A avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ♢ expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucăţică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a… … Dicționar Român
asemuire — ASEMUÍRE, asemuiri, s.f. Faptul de a (se) asemui. – v. asemui. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 asemuíre s. f., g. d. art. asemuírii; pl. asemuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
confunda — CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere. Trimis de ana zecheru, 27.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
arăduce — ARĂDÚCE vb. v. aduce, apropia, asemăna, asemui, imagina, închipui, înfăţişa, reprezenta, semăna. Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Sinonime arădúce ( c, ús), vb. – 1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemăna. – var. răduce. lat. redūcĕre … Dicționar Român
asemălui — ASEMĂLUÍ vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara, netezi, nivela. Trimis de siveco, 01.02.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bărăbări — BĂRĂBĂRÍ vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara, împăca, înţelege. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
compara — COMPARÁ, compár, vb. I. tranz. A examina pentru a stabili asemănările şi deosebirile; a confrunta. – Din fr. comparer, lat. comparare. Trimis de LauraGellner, 28.07.2004. Sursa: DEX 98 COMPARÁ vb. 1. a confrunta, (înv.) a protocoli, a semui. (A … Dicționar Român
cumpăni — CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calităţi ale unui obiect. 2. tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. tranz. şi intranz.… … Dicționar Român
