- confunda
- CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere.Trimis de ana_zecheru, 27.06.2002. Sursa: DEX '98A (se) confunda ≠ a deosebi, a discerneTrimis de siveco, 25.04.2005. Sursa: AntonimeCONFUNDÁ vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a confunda cu altcineva.) 2. a greşi, a încurca. (A confunda uşile.) 3. v. contopi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconfundá vb., ind. prez. 1 sg. confúnd, 3 sg. şi pl. confúndăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CONFUNDÁ confúnd tranz. (fiinţe, noţiuni, obiecte) A percepe în mod confuz; a identifica în mod greşit. /<fr. confondre, lat. confundereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE CONFUNDÁ mă confúnd intranz. (elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot; a se împreuna; a se îmbina; a se contopi. /<fr. confondre, lat. confundereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONFUNDÁ vb. I. 1. tr. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confúnd. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere].Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DNconfundá (-d, -át), vb. – A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a se asemăna. lat. confundere, asimilat la conj. vb. a înfunda (sec. XIX). – Der. confuz, adj., din fr. confus; confuzi(un)e, s.f., din fr. confusion.Trimis de blaurb, 23.05.2007. Sursa: DERCONFUNDÁ vb. I. tr. a lua o persoană drept alta, un lucru drept altul. II. refl. a se contopi. (< fr. confondre, lat. confundere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.