- unic
- ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însuşirilor sale excepţionale); excepţional, incomparabil. [acc. şi: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique.Trimis de valeriu, 07.11.2008. Sursa: DEX '98Unic ≠ general, multipluTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÚNIC adj. 1. v. singur. 2. v. solitar. 3. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, (rar) neajuns, (înv.) neurmat. (O voce unic; însuşiri unice.) 4. v. extraordinar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeúnic adj. m., pl. únici; f. sg. únică, pl. úniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÚNI//C uniccă (unicci, unicce) 1) Care este numai unul; singur de felul său. uniccul exemplar. 2) Care se impune prin calităţi neobişnuite; caracterizat prin originalitate deosebită; excepţional. Soartă uniccă. 3) Care este acelaşi pentru mai multe situaţii. Principiu unic. Soluţie uniccă. 4) Care formează o unitate indisolubilă. Mişcare uniccă. Front unic. /<lat. unicus, fr. uniqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÚNIC, -Ă adj. 1. Singur, într-un singur exemplar; numai unul. 2. Excepţional, fără seamăn, incomparabil. [cf. lat. unicus, fr. unique].Trimis de LauraGellner, 24.06.2007. Sursa: DNÚNIC, -Ă adj. 1. singur, într-un exemplar; numai unul. 2. excepţional, fără seamăn, incomparabil. (< fr. unique, lat. unicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.