incomparabil — INCOMPARÁBIL, Ă, incomparabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate compara cu nimic (prin însuşiri); fără pereche, fără seamăn, neasemănat, extraordinar; necomparabil. – Din fr. incomparable, lat. incomparabilis. Trimis de valeriu, 21.07 … Dicționar Român
neajuns — NEAJÚNS, neajunsuri, s.n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [pr.: ne a ] – Ne + ajuns. Trimis de claudia, 14.04.2008. Sursa: DEX 98 Neajuns ≠ calitate Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa:… … Dicționar Român
neasemuit — NEASEMUÍT, Ă, neasemuiţi, te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [pr.: ne a ] – Ne + asemuit. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEASEMUÍT adj. v. unic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime neasemuít adj … Dicționar Român
necomparabil — NECOMPARÁBIL, Ă, necomparabili, e, adj. Care nu se poate compara cu nimic (prin însuşiri); fără pereche, neasemănat, extraordinar, incomparabil. – Ne + comparabil. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 Necomparabil ≠ comparabil Trimis de… … Dicționar Român
neurmat — NEURMÁT adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic. Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
unic — ÚNIC, Ă, unici, ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însuşirilor sale excepţionale); excepţional, incomparabil. [acc. şi: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. Trimis … Dicționar Român
