Dicționar Român. 2013.
egal — EGÁL, Ă, egali, e, adj. 1. (Adesea adverbial şi substantivat) Care este la fel cu altul într o anumită privinţă; (despre cetăţeni, naţiuni etc.) care au aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. ♢ Fără egal = excepţional, neasemuit, neîntrecut. ♢ … Dicționar Român
neajuns — NEAJÚNS, neajunsuri, s.n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [pr.: ne a ] – Ne + ajuns. Trimis de claudia, 14.04.2008. Sursa: DEX 98 Neajuns ≠ calitate Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa:… … Dicționar Român
neasemănat — NEASEMĂNÁT, Ă, neasemănaţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depăşeşte limitele, însuşirile obişnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [pr.: ne a ] – Ne + asemănat. Trimis de … Dicționar Român
nepotrivnic — nepotrívnic, ă, adj. (înv.) fără seamăn, neasemuit. Trimis de blaurb, 03.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
neurmat — NEURMÁT adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic. Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
seamăn — SEÁMĂN, semeni, s.m. Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ♢ expr. A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche,… … Dicționar Român
unic — ÚNIC, Ă, unici, ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însuşirilor sale excepţionale); excepţional, incomparabil. [acc. şi: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. Trimis … Dicționar Român
