omisiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. omisiúnii; pl. omisiúni … Romanian orthography
omitere — OMÍTERE, omiteri, s.f. Acţiunea de a omite şi rezultatul ei; omisiune. – v. omite. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OMÍTERE s. 1. omisiune, sărire, sărit. (omitere unui pasaj din text.) 2. v. neglijare. 3. v. ignorare. Trimis de… … Dicționar Român
reticenţă — RETICÉNŢĂ, reticenţe, s.f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reţinere, rezervă într o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându şi brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să … Dicționar Român
elipsă — ELÍPSĂ, elipse, s.f. 1. Locul geometric al punctelor dintr un plan pentru care suma distanţelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. (Figură de stil care constă în) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se… … Dicționar Român
lacună — LACÚNĂ, lacune, s.f. Spaţiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară şi penibilă într un text, în înlănţuirea unor fapte, a unor idei. ♦ fig. Ceea ce lipseşte pentru ca un… … Dicționar Român
omisiv — OMISÍV, Ă, omisivi, e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 omisív adj. m., pl. omisívi; f. sg. omisívă,pl. omisíve … Dicționar Român
săritură — SĂRITÚRĂ, sărituri, s.f. 1. Rezultatul acţiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, nataţie, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spaţiu parcurs într un salt. 3. fig. Trecere bruscă de la o idee la alta … Dicționar Român
adăugire — ADĂUGÍRE s.f. v. adăugare. Trimis de ana zecheru, 29.07.2008. Sursa: DEX 98 Adăugire ≠ omisiune Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … Dicționar Român
inadvertenţă — INADVERTÉNŢĂ, inadvertenţe, s.f. Lipsă de atenţie; (concr.) greşeală făcută din neatenţie. ♦ Nepotrivire, neconcordanţă. – Din fr. inadvertance. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INADVERTÉNŢĂ s. scăpare, omisiune. (Textul conţine… … Dicționar Român
lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit … Dicționar Român
