elipsă

elipsă
ELÍPSĂ, elipse, s.f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanţelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. (Figură de stil care constă în) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînţeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înţelesul comunicării. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis.
Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98

elípsă s. f., g.-d. art. elípsei; pl. elípse
Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ELÍPS//Ă elipsăe f. 1) Curbă plană închisă, pentru care suma distanţelor oricărui punct al său la două puncte fixe este întotdeauna constantă. 2) Omitere în vorbire sau în scris a unui sau a mai multor cuvinte dintr-o frază, care continuă să-şi păstreze neschimbat sensul. 3) muz. Suprimare a unui acord, cerută de regulile armoniei. /<fr. ellipse, lat. ellipsis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ELÍPSĂ s.f. 1. Curbă, loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanţelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subînţeleg. ♦ Figură de stil care constă în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dându-i astfel mai multă expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsă].
Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN

ELÍPSĂ s. f. 1. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanţelor la două puncte fixe (focare) este constantă. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propoziţii care se subînţeleg. 3. figură de stil constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multă expresivitate. (< fr. ellipse)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • elìpsa — ž 〈G mn elípsā/ ī〉 1. {{001f}}mat. ravninska krivulja za koju je zbroj udaljenosti svake njezine točke od zadanih dviju točaka (fokusa) konstantan; pakružnica 2. {{001f}}lingv. knjiž. ispuštanje jedne ili više riječi u rečenici [Mi o vuku… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • elipsa — elìpsa ž <G mn elípsā/ ī> DEFINICIJA 1. mat. ravninska krivulja za koju je zbroj udaljenosti svake njezine točke od zadanih dviju točaka (fokusa) konstantan; pokružnica 2. lingv. knjiž. ispuštanje jedne ili više riječi u rečenici [Mi o vuku …   Hrvatski jezični portal

  • elipsa — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. elipsasie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} krzywa płaska, miejsce geometryczne punktów, dla których suma odległości od dwóch danych punktów (ognisk) jest stała i równa {{/stl… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • elípsã — s. f., g. d. art. elípsei; pl. elípse …   Romanian orthography

  • elipsa — ż IV, CMs. elipsasie; lm D. elipsaips 1. «w geometrii: jeden z przekrojów stożka, krzywa płaska zamknięta, w której suma odległości każdego punktu od danych dwóch punktów (ognisk) jest wielkością stałą; potocznie: kształt jakiegoś przedmiotu… …   Słownik języka polskiego

  • elípsa — e ž (ȋ) 1. geom. sklenjena krivulja ovalne oblike, pri kateri je vsota razdalj katerekoli točke od obeh gorišč stalna: narisati elipso / planeti se gibljejo okrog sonca po elipsah / kolo je dobilo obliko elipse // lik, ki ga omejuje ta črta:… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • eliptic — ELÍPTIC, Ă, eliptici, ce, adj. 1. În formă de elipsă (1). 2. Care conţine o elipsă (2). – Din fr. elliptique. Trimis de RACAI, 08.10.2007. Sursa: DEX 98  ELÍPTIC adj. oval. (Orbită eliptic.) Trimis de siveco, 24.08.2006. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • brahilogie — BRAHILOGÍE s.f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRAHILOGÍE s. v. brevilocvenţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • Годзиньский, Станислав — Станислав Годзиньский польск. Stanisław Godziński Дата рождения: 1939 год(1939) Место рождения: Польша Научная сфера …   Википедия

  • cometă — COMÉTĂ, comete, s.f. Corp ceresc alcătuit dintr un nucleu luminos înconjurat de gaze şi de pulberi, care, uneori, se prelungeşte sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [var.: (înv …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”