- asculta
- ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. tranz. a-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. tranz. şi intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ tranz. A examina oral un elev. ♦ tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. tranz. A acorda importanţă celor spuse de cineva, a lua în consideraţie; a împlini o dorinţă, o rugăminte. ♦ tranz. şi intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – lat. ascultare (= auscultare).Trimis de cata, 07.11.2007. Sursa: DEX '98ascultá vb., ind. prez. 1 sg. ascúlt, 3 sg. şi pl. ascúltăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ASCULTÁ ascúlt 1. tranz. 1) (vorbe, cântece, zgomote etc.) A percepe încordându-şi auzul. ♢ Ascultă! se foloseşte pentru a atrage atenţia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenţi) A supune unui examen oral; a întreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia în vederea soluţionării unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plămânii) A examina ascultând cu urechea sau cu stetoscopul în vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugăminţi, dorinţe etc.) A lua în consideraţie. 2. intranz. A se supune din proprie iniţiativă; a se conforma. asculta de cei mai în vârstă. /<lat. ascultareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.