- receptor
- RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, subst., adj. 1. s.n. Sistem tehnic destinat să primească (şi să dirijeze) un anumit material. 2. s.n. Aparat, instalaţie, maşină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă şi să o transforme în energie utilă. Receptor telefonic = aparat care transformă oscilaţiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibraţii sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. s.m. (fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern şi transmite excitaţiile la centrii nervoşi. 4. adj. (tehn.) Care receptează, care primeşte (o acţiune mecanică, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98Receptor ≠ emiţătorTrimis de siveco, 04.04.2005. Sursa: AntonimeRECEPTÓR s. (fiz.) pâlnie. (receptorul telefonului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimereceptór adj. m., pl. receptóri; f. sg. şi pl. receptoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficreceptór (fiziol.) s. m., pl. receptóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficreceptór (tehn.) s. n., pl. receptoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECEPT//ÓR1 receptoroáre (receptoróri, receptoroáre) Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acţiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.). /<fr. récepteur, germ. RezeptorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECEPT//ÓR2 õáre n. 1) Aparat sau instalaţie care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă. 2) Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. 3): receptor telefonic dispozitiv care transformă curentul alternativ receptat în unde sonore, reproducând sunetul iniţial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se ascultă şi prin care se vorbeşte. /Trimis de siveco, 13.04.2006. Sursa: NODEXRECEPTÓR3 receptori m. fiziol. Formaţie terminală a nervilor care transmite excitaţiile sistemului nervos central. /<fr. récepteur, germ. RezeptorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primeşte (o acţiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primeşte o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilaţiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilaţii acustice; (p. ext.) piesă care serveşte pentru a asculta şi a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simţ la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [cf. fr. récepteur].Trimis de LauraGellner, 08.03.2007. Sursa: DNRECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acţiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilaţiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilaţii acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care serveşte pentru a asculta şi a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primeşte apele de evacuare. III. s. m. organ de simţ la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primeşte şi decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeşte sânge de la un donator. (< fr. recepteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.