- ofrandă
- OFRÁNDĂ, ofrande, s.f. Jertfă adusă unei divinităţi; prinos; dar făcut bisericii. ♦ fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoştinţă; omagiu. ♦ fig. Contribuţie la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98OFRÁNDĂ s. (bis.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblaţiune, plocon. (ofrandă adusă divinităţii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofrándeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOFRÁND//Ă ofrandăe f. 1) rel. Dar oferit divinităţii sau reprezentanţilor ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuţie materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrandeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinităţi sau preotului ei pe altar. ♦ (fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DNOFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinităţi. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ♢ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.