ofrandă

ofrandă
OFRÁNDĂ, ofrande, s.f. Jertfă adusă unei divinităţi; prinos; dar făcut bisericii. ♦ fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoştinţă; omagiu. ♦ fig. Contribuţie la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

OFRÁNDĂ s. (bis.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblaţiune, plocon. (ofrandă adusă divinităţii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OFRÁND//Ă ofrandăe f. 1) rel. Dar oferit divinităţii sau reprezentanţilor ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuţie materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinităţi sau preotului ei pe altar. ♦ (fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].
Trimis de LauraGellner, 09.12.2006. Sursa: DN

OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinităţi. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ♢ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ofrándã — s. f. (sil. fran ), g. d. art. ofrándei; pl. ofránde …   Romanian orthography

  • jertfă — JÉRTFĂ, jertfe, s.f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinităţii (mai ales vietăţi sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ fig. Victimă. ♢ expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (pop.)… …   Dicționar Român

  • prinos — PRINÓS, prinosuri, s.n. (În antichitate) Dar2 oferit divinităţii; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admiraţie, de recunoştinţă; contribuţie adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.… …   Dicționar Român

  • sacrificiu — SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegaţie). ♢ Echipă de sacrificiu = grup de oameni… …   Dicționar Român

  • votum — VÓTUM s.n. (livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♢ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă). 2. Dorinţă, voie. – Din lat. votum. Trimis de ana zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX 98  vótum (ofrandă, dorinţă) s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • consacraţie — CONSACRÁŢIE, consacraţii, s.f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – cf. lat c o n s e c r a t i o , o n i s, fr. c o n s é c r a t i o n. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  consacráţie s. f. (sil. cra ţi e), art …   Dicționar Român

  • dar — DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este …   Dicționar Român

  • holocaust — HOLOCÁUST, holocausturi, s.n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [pr.: ca ust. – var.: olocáust s.n.] …   Dicționar Român

  • omagiu — OMÁGIU, omagii, s.n. 1. (În evul mediu) Ceremonie care cuprindea jurământul de credinţă şi de supunere al unui vasal faţă de suzeranul său. 2. Manifestare (prin cuvinte, gesturi etc.) a credinţei, respectului, admiraţiei sau recunoştinţei faţă de …   Dicționar Român

  • Gastronomía romana — Bodegón con cesto de fruta y vasijas (Pompeya, c. 70 a. C.). La gastronomía romana cambió a través de la larga duración (más de un milenio) de su antigua civilización. Sus hábitos se vieron influenciados por la cultura griega, los… …   Wikipedia Español

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”