- prinos
- PRINÓS, prinosuri, s.n. (În antichitate) Dar2 oferit divinităţii; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admiraţie, de recunoştinţă; contribuţie adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.Trimis de ana_zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX '98PRINÓS s. v. ofrandă.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: SinonimePRINÓS s. v. pomană, praznic.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimeprinós s. n., pl. prinósuriTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPRINÓS prinosuri n. 1) rel. Dar oferit unei divinităţi; ofrandă; jertfă. 2) rel. Dar oferit unei biserici; ofrandă. 3) Donaţie oferită în semn de veneraţie şi de recunoştinţă; ofrandă; omagiu. 4) fig. Contribuţie la o cauză socială; aport; obol. /<sl. prinosuTrimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEXprinós (-oáse), s.n. – Ofrandă, tribut, omagiu. – Megl. prenos. sl. prinosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 292), cf. bg., sb. prinos.Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.