- jertfă
- JÉRTFĂ, jertfe, s.f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinităţii (mai ales vietăţi sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ fig. Victimă. ♢ expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (pop.) Prisos, belşug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98JÉRTFĂ s. 1. v. ofrandă. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sânge. (Şi-au dobândit libertatea prin jertfă.) 4. v. victimă. 5. sacrificiu. (A făcut mari jertfă pentru a-şi atinge scopul.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeJÉRTFĂ s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejértfă s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jértfei; pl. jértfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJÉRTF//Ă jertfăe f. 1) (în unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinităţi; ofrandă; prinos. 2) Renunţare de bună voie la ceva scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanţe sau factori neprielnici; victimă. 4) Persoană omorâtă sau rănită; victimă. ♢ A cădea jertfă a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fă] /<sl. žrutvaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjértfă (jértfe), s.f. – 1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – var. (înv.) jertvă. sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s.n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.