sacrificiu

sacrificiu
SACRIFÍCIU, sacrificii, s.n. 1. Renunţare voluntară la ceva (preţios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegaţie). ♢ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinităţi, în cadrul căreia se jertfeşte o fiinţă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

SACRIFÍCIU s. 1. v. ofrandă. 2. jertfă, jertfire, sacrificare, (fig.) preţ. (Cu sacrificiuul vieţii sale.) 3. jertfă, sânge. (Şi-au dobândit libertatea prin sacrificiu.) 4. jertfă. (A făcut mari sacrificiuii pentru a-şi atinge scopul.)
Trimis de siveco, 15.10.2007. Sursa: Sinonime

sacrifíciu s. n. (sil. -cri-) [-ciu pron. -ciu], art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (sil. -ci-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SACRIFÍCI//U sacrificiui f. 1) Renunţare voluntară la un lucru scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; jertfă. 2) Ofrandă adusă divinităţii după un anumit ritual. [Sil. sa-cri-fi-ciu] /<lat. sacrificium, fr. sacrifice
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SACRIFÍCIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinităţi. ♦ Renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofrandă adusă divinităţii, facere – a face, it. sacrificio].
Trimis de LauraGellner, 03.04.2007. Sursa: DN

SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinităţi. 2. renunţare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • sacrifíciu — s. n. (sil. cri ) [ ciu pron. cìu], art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (sil. ci i ) …   Romanian orthography

  • SACRIFICIU — Sacrificium …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • jertfă — JÉRTFĂ, jertfe, s.f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinităţii (mai ales vietăţi sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ fig. Victimă. ♢ expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (pop.)… …   Dicționar Român

  • abnegaţie — abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation …   Dicționar Român

  • holocaust — HOLOCÁUST, holocausturi, s.n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [pr.: ca ust. – var.: olocáust s.n.] …   Dicționar Român

  • devotament — DEVOTAMÉNT s.n. Ataşament sincer faţă de o persoană sau faţă de o cauză şi hotărârea de a o servi în orice împrejurare şi fără rezerve; abnegaţie. – Din fr. dévouement (după devota). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEVOTAMÉNT s. 1.… …   Dicționar Român

  • comânda — COMÂNDÁ, comấnd, vb. I. tranz. (înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – lat. commandare (= commendare). Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  COMÂNDÁ vb. v. pomeni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • consacraţie — CONSACRÁŢIE, consacraţii, s.f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – cf. lat c o n s e c r a t i o , o n i s, fr. c o n s é c r a t i o n. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  consacráţie s. f. (sil. cra ţi e), art …   Dicționar Român

  • hecatombă — HECATÓMBĂ, hecatombe, s.f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea la popoarele vechi. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [var.: ecatómbă s.f.] – Din fr. hécatombe.… …   Dicționar Român

  • preţ — PREŢ, preţuri, s.n. 1. Sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziţionarea unui produs sau pentru un serviciu. ♢ (În sintagmele) Preţ cu amănuntul = preţ la care se vând către populaţie bunurile de consum, alimentare şi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”