- obstacol
- OBSTÁCOL, obstacole, s.n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care opreşte vederea, trecerea etc. ♦ fig. Ceea ce împiedică săvârşirea unei acţiuni; greutate, dificultate; opoziţie. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care măreşte dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [var.: obstácul s.n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.Trimis de oprocopiuc, 05.05.2004. Sursa: DEX '98OBSTÁCOL s. 1. v. dificultate. 2. v. piedică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeobstácol s. n., pl. obstácoleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBSTÁCOL obstacole f. 1) Factor care împiedică sau îngreuiază realizarea unei acţiuni; stavilă; piedică, impediment; baraj; barieră. 2) Obiect material peste care trebuie să se treacă la o întrecere sportivă. Cursă cu obstacole. /<fr. obsta-cle, lat. obstaculum, it. obstacoloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOBSTÁCOL s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (fig.) Opoziţie; dificultate, piedică. 2. Gard, şanţ etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiţii sportive. [var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DNOBSTÁCOL s. n. 1. piedică, stavilă. ♢ (fig.) opoziţie; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, şanţ etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiţii sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.